Biserica Creştină Penticostală „Micălaca” Arad - Biserica „Micălaca” Arad - www.micalaca.ro

Istoric al Bisericii Penticostale Micălaca

La granita de vest a Romaniei, se afla situat judetul si orasul care poarta acelasi nume: ARAD. In partea de Est a orasului nostru la circa doi kilometri se gasea comuna Micalaca, despartita de oras prin linia CFR care leaga orasul Timisoara de Arad. Prin extinderea orasului in anii 1947 – 1948, comuna Micalaca a fost inclusa in municipiul Arad, devenind cartierul din Est al orasului.
La inceputul secolului al XX-lea, s-a aprins flacara penticostala in SUA si s-a extins in intreaga Europa. In Romania, flacara penticostala s-a aprins pentru prima data in comuna Paulis – judetul Arad, in anul 1922, iar in data de 10 septembrie al aceluias an, s-a deschis prima Biserica Penticostala din Romania in casa sotilor Gheorghe si Sida Bradin, la Paulis. A doua Biserica Penticostala s-a deschis in comuna Cuvin jud. Arad, iar a treia Biserica Penticostala din Romania in anul 1923 in comuna Micalaca.
Primii convertiti la credinta penticostala in Micalaca, au fost: familia vaduvei Danciu Sofia, compusa din fica Marica cu sotul Gheorghe Tisler, fiica Elisabeta, fiul Pascu..

La inceputul secolului al XX-lea, s-a aprins flacara penticostala in SUA si s-a extins in intreaga Europa. In Romania, flacara penticostala s-a aprins pentru prima data in comuna Paulis – judetul Arad, in anul 1922, iar in data de 10 septembrie al aceluias an, s-a deschis prima Biserica Penticostala din Romania in casa sotilor Gheorghe si Sida Bradin, la Paulis. A doua Biserica Penticostala s-a deschis in comuna Cuvin jud. Arad, iar a treia Biserica Penticostala din Romania in anul 1923 in comuna Micalaca.

Primii convertiti la credinta penticostala in Micalaca, au fost: familia vaduvei Danciu Sofia, compusa din fica Marica cu sotul Gheorghe Tisler, fiica Elisabeta, fiul Pascu si Nutu Ardelean. (nu mai retin numele celorlalte cateva persoane).
In scurt timp la acest grup s-au alaturat mai multe persoane care se adunau intr-o camera pusa la dispozitie de de catre vaduva Danciu Sofia din locuinta ei, situata pe strada Renasterii nr.84, loc unde a functionat biserica pana la sfarsitul anului 1946.

Despre perioada de inceput a bisericii din Micalaca, vaduva Danciu Sofia ne relata ca penticostalii de atunci erau cuprinsi de o dragoste deosebita, o daruire si un spirit de sacrificiu asa incat nu le era greu sa se deplaseze pana la Paulis la Bradin Gheorghe pentru lamurirea unor probleme, si aceasta pe jos, o distanta de circa 22 km dus. Pana la consolidarea bisericii, Bradin Gheorghe si sotia lui, Sida, s-au deplasat la Micalaca in foarte multe randuri unde au facut scoala biblica cu sfaturi si indemnuri, dand raspunsuri la problemele care se ridicau.

In anul 1926 existau in judetul Arad sase biserici penticostale in comunele: Paulis, Cuvin, Micalaca, Maderat, Pancota si Soimos.In continuare nu s-a mai putut tine o evidenta a ordinii aparitiei bisericilor penticostale, deoarece, ca si o explozie, au luat fiinta mai multe biserici, atat in judetul Arad, cat si in celelalte judete ale tarii.

In anul 1928, Ecaterina, fiica vaduvei Danciu Sofia, s-a casatorit cu Urlea Gheorghe din localitatea Maderat judetul Arad si s-au stabilit in Micalaca.

Dupa mutarea lui Urlea Gheorghe in Micalaca, el a fost ordinat presbiter, fiind primul slujitor in Micalaca, cat si in bisericile noi infintate: in cartierul Bujac din Arad, Curtici, Sanleani, Pecica, Sanicolaul Mic, Horia, etc. Legatura cu Bradin Gheorghe la Paulis, precum si cu bisericile pe care le deservea, se facea mai usor, deoarece Urlea Gheorghe se deplasa cu bicicleta.

La 16 aprilie 1932, din cauza topirii rapide a zapezilor din munti, apele raului Mures au crescut, amenintand sa inunde orasul Arad. Pentru a cruta orasul, autoritatile de atunci au hotarat sa sparga digul in dreptul comunei Micalaca si apele au inundat Micalaca, ajungand in unele zone la 1,5m pana la 2,5m inaltime. Orasul a fost salvat, dar comuna Micalaca a stat in apa mai multe saptamani. In acest timp, foarte multe case s-au prabusit. O minune a fost faptul ca a ramas in picioare casa de pe strada Renasterii nr. 84, unde functiona biserica penticostala. Toate casele din jur s-au naruit. Aceasta casa este si astazi in picioare. Extinderea credintei penticostale a infuriat la culme oficialitatile eclesiastice din judetul Arad, care impreuna cu jandarmeria au pornit actiune de prigoana religioasa impotriva credinciosilor penticostali. Batjocurile, amenintarile, arestarile, molestarile si alte masuri abuzive, n-au putut impiedica extinderea credintei si in alte judeteale tarii.

Chiar si in aceste conditii, bisericile au continuat sa-si desfasoare activitatea. Serviciile religioase aveau loc fie ziua, fie noaptea pe ascuns. In mai multe randuri, Urlea Gheorghe a fost amenintat, amendat si batut, culminand cu batjocura si bataile primite in comuna Curtici – Arad. Venit la Curtici pentru actele de cult cu Olariu Mihai si inca vreo patru barbati, au fost reclamati de preotul ortodox la sectia de jandarmi. Acestia au venit, i-au luat si i-au dus la sectia de jandarmi, unde au fost batjocoriti si batuti intr-un mod atat de crunt, incat dupa bataie, mai multe zile in sir, n-au putut inghiti decat lapte. Olariu Mihai dupa aceasta bataie, a ramas cu urmari toata viata.

Urlea Gheorghe a fost un bun cantaret si cunoscator al notelor muzicale, si a infintat la Micalaca primul cor in anul 1935, alcatuit din barbati, femei si copii care puteau canta. De asemenea, a infintat si o orchestra de mandoline, alcatuita din copii, care in anul 1936 a cantat la Micalaca, Paulis si alte biserici din jur. In aceasta orchestra am activat si eu si una din surorile mele mai mari.

Atitudinea dusmanoasa si prigonirea dusa impotriva credinciosilor penticostali, a culminat in intervalul dintre cele doua razboaie mondiale sub regimul Antonescu care a interzis toate bisericile neo-protestante, pe tot timpul cat a durat razboiul. S-au facut presiuni pentru a obliga credinciosii penticostali sa treaca la Biserica Ortodoxa, iar copiii sa fie botezati de preoti ortodocsi. Multi credinciosi drept pedeapsa au fosti trimisi pe frontul rusesc pe linia intai, altii au fost inchisi in temnite condamnati pe multi ani, unii nu s-au mai intors niciodata acasa. Imi amintesc ca in anul 1944, dupa ce frontul a depasit granitele tarii, au fost eliberati din inchisoarea de la Arad, un grup de credinciosi penticostali din Moldova, Bucovina si Basarabia si dupa eliberare au venit la biserica penticostala din Micalaca. Credinciosii din Arad, i-au ajutat cu alimente si cu ce au putut.

La inceputul lunii octombrie 1944, cand linia frontului a depasit granita de Vest, iar luptele se desfasurau pe teritoriul Ungariei, Biserica Penticostala din Micalaca a inceput din nou sa functioneze tot in vechiul loc de pe strada Renasterii nr. 84, unde locuia Urlea Gheorghe cu familia. Se adunau aici si alti credinciosi penticostali din cartierele Aradului, intrucat Micalaca era singura biserica penticostala functionabila in Arad. Printre cei care frecventau biserica erau: Florea Iulian cu familia, Sandru Trandafir, Stan Petru cu sotia, Mocanu Gheorghe cu sotia, Socaciu Ioan cu familia, Grada Stefan, si altii.

In data de 25 mai 1945 la Arad s-a desfasurat Conferinta privind reorganizarea Asociatiei Penticostale, cand s-a ales primul Comitetul de conducere de dupa razboi compus din: Bradin Gheroghe – presedinte, Olariu Mihai - vicepresedinte, Sandru Trandafir - secretar general si Urlea Gheorghe - casier central. Aprobarea provizorie a Asociatiei a fost la data de 23 decembrie 1946, iar la data de 14 noiembrie 1950, prin Decret Prezidential a fost recunoscut Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania.

In anul 1945, prin luna Septembrie, la Micalaca, s-a oficiat de catre Olariu Mihai, primul botez in apa dupa razboi, unde s-au botezat in raul Mures mai multe persoane, atat din Micalaca cat si din imprejurimi.

In a doua parte a anului 1945, Florea Iulian, Sandru Trandafir si alti frati din cartierul Arad – Gradiste, in intelegere cu Urlea Gheorghe, au deschis in Gradiste pe strada Moga, o Biserica Penticostala, deservita cu acte de cult de catre Urlea Gheorghe. Dupa deschiderea bisericii din Gradiste, la Micalaca 4-5 duminici la rand serviciile divine au fost sistate, iar membrii si copiii mai mari, mergeam la Gradiste, cu scopul de consolidare a noii biserici. Deplasarea se facea pe jos,

intrucat atunci, nu erau mijloace de trensport in comun.

In ziua de Rusalii, 6 Iunie 1946, s-a oficiat la Biserica Penticostala Micalaca al doilea botez in apa de dupa razboi. Bisericile s-au reorganizat si la botez au fost prezenti foarte multi credinciosi de la bisericile din jur. S-au botezat peste 60 de persoane, tineri, barbati si femei din Arad si imprejurimi. Serviciul divin de evanghelizare s-a tinut in curte sub cerul liber, iar serviciul pentru botez , s-a tinut pe malul raului Mures, unde s-a oficiat botezul. La serviciul de marturisire si botez au participat pionieri ai credintei penticostale din judetul Arad : Bradin Gheorghe, Olariu Mihai, Urlea Gheorghe, Domsa Niculae si Balau Gheorghe. Tot pe malul raului s-a oficiat dupa botez, Cina Domnului, pentru cei botezati, cat si multor persoane care au cerut acest lucru la care au slujit cei mentionati mai sus.

La aceasta sarbatoare, pentru prima data dupa reorganizare a cantat fanfara din Soimos-Arad, infiintata si instruita dupa razboi. La sfarsit toata multimea prezenta s-a bucurat la o masa de dragoste intinsa pe stergare pe iarba verde. – La acest botez, m-am botezat si eu cel care consemnez acest istoric.

La sfarsitul anului 1946, biserica a fost silita sa se mute intr-o alta casa cu un spatiu mult mai mare, tot pe strada Renasterii la nr.29. Nici aici nu am stat mult, si la sfarsitul anului 1948 ne-am schimbat din nou domiciliul cu biserica, tot pe strada Renasterii, la nr.2/A, unde Biserica Micalaca functioneaza si in prezent. Daca la inceput biserica utiliza numai 1/3 din suprafata imobilului, pe parcurs, datorita cresterii numarului de membri, spatiul destinat bisericii s-a extins, iar in prezent biserica foloseste integral suprafata imobilului, la care s-a adaugat si o anexa.

La sfarsitul anului 1952, dupa terminarea stagiului militar, timp in care formatiile de cor si orchestra au stagnat, reantors la Micalaca, am reorganizat corul cat si orchestra, care continua sa functioneze de atunci pana in prezent.

Mentionam ca Urlea Gheorghe a slujit ca pastor in Biserica Penticostala din Micalaca, incepand din anul 1928, pana in anul 1962, cu o intrerupere de sase ani intre 1952 si 1958. In acest timp, in primii trei ani a fost pastor Borlovan Cornel, iar in urmatorii trei ani, Stanus Ilie. Din anul 1962 si pana in prezent, pastor al bisericii este Borlovan Cornel.

Pavel Budean, roman emigrat in SUA, care a corespondat cu Bradin Gheorghe din anul 1922, a venit in Romania in anul 1924, si a efectuat primul botez in apa pentru bisericile penticostale, in raul Mures. Dupa cel de al doilea razboi mondial, el a fost primul care a vizitat tara in toamna anului 1956. A vizitat Aradul, Bucurestiul si alte cateva localitati. In una din duminici a vizitat Biserica Penticostala Micalaca, unde serviciul s-a desfasurat in curte si prin fotografiile facute se pastreaza, aceasta frumoasa amintire.

Sub regimul comunist, anii 1955 – 1964, au fost anii cei mai grei. Politica de ingradire religioasa a inceput prin impunerea fortata a reducerii serviciilor religioase din lacasurile de cult, care au fost limitate la sambata seara si duminica pana la orele 14 ( 2 p.m.)

S-a trecut apoi la desfiintarea orchestrelor si a fanfarelor, dupa care s-a trecut la operatiunea “arondarilor “. S-au desfiintat o serie de biserici , iar unii pastori au fost inlaturati. Biserica Penticostala Micalaca a fost propusa pentru desfiintare, dar rugaciunile staruitoare ale Bisericii si interventia lui Dumnezeu a facut ca ea sa ramana printre bisericile aprobate.

In anul 1968 am marit spatiul destinat pentru sala de cult, utilizand acum 2\3 din suprafata imobilului. Nu am avut probleme cu autoritatile din cauza zidurilor demolate, deoarece acestea fiind in interior, lucrarea de consolidare s-a executat repede si nu s-a popularizat. Ne-am bucurat de pace si liniste pana in decembrie 1975, cand din imobil s-a eliberat ultimele doua camere si anexele iar biseica s-a extins, utilizand tot spatiul imobilului.

Transformarea si comsolidarea s-a executat intr-un timp foarte scurt, dar s-a ajuns la cunostinta autoritatilor care s-au sesizat si cu care am avut greutati, intrucat politica religioasa era de ingradire si desfintare, nu de marirea spatiilor Bisericilor. In final am fost amendati dar transformararea facuta a ramas nemodificata. Ne-am bucurat de liniste circa trei ani.

In anii 1978-1979, in urma unor reclamatii insistente facute la Sfatul Popular al Municipiului Arad, am fost somati sa refacem imobilulul la starea initiala si intrucat ne-am opus categoric, biserica a fost actionata in judecata. Procesul s-a desfasurat la judecatoria si Tribunalul din Arad, care a durat circa doi ani si s-a finalizat cu o sentinta in defavoarea Bisericii. Se cerea refacerea zidurilor la starea initiala si o amenda foarte mare data Bisericii. In tot acest timp, Biserica facea tot timpul interventii prin rugaciuni la Dumnezeu.

Am facut cinci interventii si la cele mai inalte foruri din conducerea tarii si a judetului, dar nu am refacut zidurile si nici nu am platit amenda cu toate somatiile pe care le-am primit.

Dupa plecarea familiei Sarb Stefan in S.U.A., in anul 1985, imobilul in care functiona Biserica, a devenit proprietate a Statului Roman. Biserica a fost obligata sa faca contract de inchiriere, care s-a derulat pana in anul 1997 luna iulie, cand intreg imobilul si partea aferenta din curte si gradina a fost concesionata pe timp de 99 ani de Biserica Penticostala Micalaca.

Imobilul in care Biserica functioneaza, are o vechime de 125 ani si incepand din anul 1948, a fost transformat si adaptat in mai multe randuri ca lacas de cult. In prezent imobilul nu mai suporta modificari, iar suprafata existenta nu este suficienta pentru membrii si copii care frecventeaza serviciile Bisericii.

Incepand din anul 2001, in scopul construirii unui nou lacas de cult, s-au facut interventii la autoritatile municipale pentru obtinerea unui teren. Dupa mai multe discutii si demersuri, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin bunavointa Consilului Local al Municipiului Arad, in luna mai 2003 s-a aprobat in favoarea Bisericii Penticostale Micalaca concesionarea pe o perioada de 49 de ani, a unui teren de 1817 metrii patratii, situat la 18 m distanta de imobilul existent al Bisericii.

La sarbatoarea inaugurarii noii cladiri a bisericii din 17 August 2008 au participat peste 1000 persoane, intre care oaspeti de peste hotare, oficialitati, reprezentanti ai bisericilor. Dupa momentul solemn din curtea biserici si taierea panglicii, sala si spatiosul hol de intrare s-au umplut pana la refuz. Pastorul Borlovan Cornel a citit un istoric al bisericii, apoi au luat cuvantul pe rand cei implicati in aceasta lucrare, slujitori din comunitatea penticostala,  baptista si adventista, din tara si din diaspora.

Dacă în 2008 s-a deschis o pagină nouă în istoria Bisericii Penticostale din Micălaca prin lărgirea locaşului de închinare, astăzi dorim ca Domnul să lucreze în ogorul ales şi binecuvântat cu mână tare şi braţ întins! Fie un timp de bucurie în acest loc pentru toţi fraţii micălăceni, români de pretutindeni şi sufletului călător, pornit spre Împărăţia Cerurilor! (Evrei 13:14).

Dumnezeu să vă binecuvânteze!