Biserica Creştină Penticostală „Micălaca” Arad - Biserica „Micălaca” Arad - www.micalaca.ro

„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (Faptele Ap. 2:42)

Pentru viaţa spirituală a credinciosului este indispensabilă lucrarea Duhului Sfânt deoarece îi oferă toate resursele spirituale de care are nevoie pentru mântuire şi slujire. Duhul Sfânt convinge omul de cât este de păcătos, realizează naşterea din nou, sfinţirea, călăuzeşte în slujire, mângâie, zideşte, sfătuieşte, binecuvântează.

Sunt lucruri pe care un adevărat credincios al lui Dumnezeu trebuie să le aibă. Atât de importante au fost aceste lucruri pentru Mântuitor, încât nu le-a permis ucenicilor să înceapă Marea Trimitere (Matei 28:19-20) înainte de umplerea cu Duhul Sfânt (Fapte 1:8). Ei au ascultat, şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să stăruiască în rugăciune pentru primirea acestei umpleri (Fapte 1:14), aşa cum s-a şi întâmplat la Cincizecime (Fapte 2:1-4).

Rugăciunea, postul, citirea Bibliei şi sfinţirea vieţii vor conduce la o viaţă spirituală matură, plină de bucurie şi pace. Şi în lucrurile sfinte, ca în oricare domeniu al vieţii, stăruinţa conduce la atingerea scopului propus. A stărui înseamnă a insista în mod repetat. Substantivul „stăruință” este întâlnit de câteva ori în Noul Testament; stăruința în rugăciune (Fapte 25:2), stăruința în bine (Romani 2:7), stăruința în veghere (Efeseni 6:18), stăruința în alergarea spirituală (Romani 12:1). Verbul „a stărui” este de asemenea întâlnit în Noul Testament: a stărui în rugăciune (Coloseni 4:2), a stărui în voia Lui Dumnezeu (Coloseni 4:12), a stărui în dragostea frățească (Evrei 13:1).

Uneori există piedici în calea stăruinței în rugăciune pentru umplerea cu Duhul Sfânt: ignoranța—experiențe spirituale fără cunoaștere biblică, formalism—pasiune fără dragoste, intelectualism-informație fără experiență, imitație-religie fără revelație, nespiritualitate-religie fără sfințenie.

Pentru că umplerea cu Duhul Sfânt este fundamentală, credinciosul îşi va sfinți viața și va stărui în rugăciune ca s-o primească de la Dumnezeu. Atunci va fi un credincios puternic în slujba Stăpânului.

Botezul cu Duhul Sfânt este o experiență spirituală adâncă și diferită de convertire, de nașterea din nou sau de botezul în apă. Această lucrare de umplere cu Duhul Sfânt este ulterioară convertirii și se petrece de obicei după botezul în apă, în atmosfera rugăciunii stăruitoare, fiind confirmată de semnul fizic, vizibil și auzibil al vorbirii în alte limbi. În prima parte a vieții Bisericii Creștine, învățătura despre Persoană și lucrarea Duhului Sfânt a fost clară, ocupând un loc important în viața spirituală.

Odată cu trecerea anilor, cunoștința și preocuparea creștinilor pentru Duhul Sfânt s-a împărțit în două extreme: persoana și lucrarea Duhului Sfânt a fost supraareciată, exagerată și greșit înțeleasă datorită necunoașterii Scripturii. Consecința a fost imitația omenească care a dus la confuzie și descurajare, persoana și lucrarea Duhului Sfânt a fost subapreciată, neglijată sau chiar respinsă datorită respingerii supranaturalului (pentru că nu se poate explica logic). Consecința a fost o viață spirituală seacă, plină de reguli rigide și abstracte. Argumentele care explică și autentifică botezul cu Duhul Sfânt și manifestarea darurilor spirituale în vremea noastră sunt identice cu argumentele care explică și autentifică botezul și manifestarea darurilor în Faptele Apostolilor. Dumnezeu este Același, oamenii sunt la fel, Biserica este aceeași, nevoia este aceeași. Dacă pentru ucenicii Domnului a fost nevoie de botezul cu Duhul Sfânt și de manifestarea darurilor spirituale, astăzi cu atât mai mult. Este chiar o poruncă a lui Dumnezeu de a fi umpluți cu Duhul Sfânt:„le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui..” (Fapte 1:4)...„apoi veți primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2:38). El va fi Cel care va împuternici pentru a fi martor eficient: „..veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori..” (Fapte 1:8), va asigura puterea de sfințire personală: „Dumnezeu v-a ales pentru mântuire prin sfințirea Duhului” (2 Tim. 2:13), împarte daruri pentru zidirea Bisericii: „Și fiecăruia i s-a dat arătarea Duhului pentru folosul altora” (1 Cor. 12:7), și mărește și împrospătează dedicarea pentru Dumnezeu: „ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.” (Fapte 2:42).

Mângâietorul ne-a fost trimis nouă și niciodată nu vom fi prea plini de El, de aceea să ne umplem vasul inimii cu slava și puterea cerului care s-a coborât prin Duhul... este privilegiul nostru.

arhivă editoriale